Mi-e dor. . .

Mi-e dor de copilarie. Am crescut prea repede,mi-am dorit sa cresc prea repede,si-am uitat sa ma bucur de fericirea si inocenta copilariei. Mi-am dorit cu toata fiinta mea sa plec de acasa,sa plec de la parinti,sa fiu singura si independenta,si-am gresit. Stiu ca asta e firea vietii,asta e cursul destinului,insa cred ca puteam sa mai stau macar putin sub aripa protectoare a parintilor. Acolo unde iubirea e nelimitata,si unde nu se va sfarsi niciodata. Am crescut si acum trebuie sa imi asum greselile,trebuie sa imi asum riscurile,trebuie sa fac compromisuri,trebuie sa fiu responsabila si mai ales,trebuie sa invat sa traiesc singura. Dar mi-e dor mama draga sa fiu acasa langa tine,mi-e dor sa aud mereu cuvintele tale calde si sa vad privirea ta blanda. Mi-e dor taticul meu iubit,sa mai fiu fetita ta mica,sa vad in ochii tai fericirea de a ma vedea,sa vad indarjirea cu care imi faci pe plac cu orice,sa vad toata dragostea cu care m-ati crescut! Mi-e dor sa stiu ca orice s-ar intampla,nu trebuie sa-mi fac griji,pentru ca langa voi e si solutia. Mi-e dor sa stiu ca acolo,in caldura caminului,sunt in siguranta si oricand protejata de cei din jur. Pentru ca am crescut,si am vazut ca lumea e rea. Am crescut si am vazut ca nimeni si niciodata nu ma va iubi ca voi,nu ma va proteja mereu,orice ar fi,nu va fi alaturi de mine la bine si la rau,ca prietenii sunt falsi,iar restul sunt doar de forma. Mi-e dor sa vin acasa si sa va gasesc zambind,oricat de greu vi-ar fi fost. As vrea sa nu simt singuratatea asta ce o simt de cand am plecat de acasa…as vrea sa nu fi crescut! Copila fiind,orice era usor! Orice boala era un nimic,pentru ca acolo erai tu mama pentru a ma ingriji trup si suflet. Orice problema,pe cat de mare o vedeam eu,acolo erai tata,pentru a o rezolva. Mi-am dorit independenta si bani,acum le am. Dar am pierdut copilaria si inocenta! Mi-e dor de casa parinteasca. Mi-e dor de voi. . .